Între despărțiri și speranță, Dunărea Brăila revine în Europa

HC Dunărea Brăila – CSM Slatina 34-28 (16-12)

Există meciuri care închid un sezon. Și există meciuri care spun cine ești atunci când totul apasă pe umeri: clasament, critică, emoție, despărțiri, presiune și speranță.

Sâmbătă, 23 mai, în Polivalenta brăileană, HC Dunărea Brăila nu a câștigat un trofeu și nici o medalie. A câștigat însă ceva ce, într-un final de sezon tensionat, poate valora la fel de mult: locul 5 în Liga Florilor și revenirea în EHF European League. Dar, dincolo de tabelă și calcule, a câștigat confirmarea că această echipă încă știe să reacționeze atunci când totul ajunge la limita adevărului.

34-28 cu CSM Slatina, într-un meci apăsat, tensionat și încărcat de miza unui întreg campionat.

Slatina a intrat mai bine în joc și a condus în primele minute, profitând de ezitările unui început în care emoția s-a simțit în fiecare atac. Dunărea a avut însă răbdarea să rămână în meci. Să echilibreze. Să respire. Și, mai ales, să regăsească acea energie comună dintre teren și tribună care transformă Polivalenta într-un loc special. De la 9-9, Brăila a schimbat ritmul. Kirdiasheva, Roșu, Michalak, Jezić și Mireya Gonzalez au accelerat jocul unei echipe care a început să capete claritate și consistență exact în momentul în care meciul cerea personalitate. La pauză era 16-12, iar Dunărea începea să dea senzația unei echipe care își regăsește drumul spre Europa.

Dar poate că tocmai asta a dat greutate acestei seri: faptul că nimic nu a venit ușor.

Slatina a revenit. A redus diferența. A egalat la 19-19 și apoi la 20-20, într-un moment în care presiunea putea deveni apăsătoare pentru o echipă care, în anumite momente ale acestui sezon, a cunoscut fragilitatea jocurilor în care direcția părea să se piardă exact când obiectivul era aproape. Și totuși, exact acolo unde altădată Dunărea s-ar fi putut frânge, acum echipa a răspuns diferit. Nu cu panică. Nu cu haos. Ci cu luciditate.

A răspuns prin apărare, prin intervențiile Kirei Trusova și printr-un final în care echipa a arătat maturitate, reacție și control. Din minutul 43, meciul a început să curgă aproape exclusiv în direcția gazdelor. Elena Roșu a făcut unul dintre cele mai solide meciuri ale sezonului, confirmând revenirea spectaculoasă a unei jucătoare care a trecut peste o accidentare gravă și care a readus în joc experiență, eficiență și personalitate. Mireya Gonzalez și-a mai oferit o dată curajul și explozia în slujba echipei, iar Polivalenta a făcut restul. Pentru că marile seri nu se joacă doar pe teren. Se simt și în tribună.

Publicul brăilean a împins această echipă exact atunci când jocul avea nevoie de aer. Iar pentru un oraș care a trăit ani la rând seri europene, emoții continentale și momente imposibil de separat de identitatea clubului, legătura dintre echipă și tribună a redevenit una dintre cele mai puternice imagini ale acestui final de sezon. Au existat seri de bucurie. Au existat și momente grele. Dar HC Dunărea Brăila și această tribună au rămas împreună. Iar din această legătură s-a născut din nou energia care a dus echipa înainte. Și poate că tocmai de aceea victoria cu Slatina a însemnat mai mult decât o calificare europeană.

A fost și seara despărțirilor.

Înaintea startului de meci, Polivalenta a aplaudat jucătoarele care își încheie drumul alături de HC Dunărea Brăila. Simone Bohme, Irina Mokat, Dejana Milosavljević, Andreea Pisiceanu, Mirabela Perianu, Lara Gonzalez, Oana Borș, Andreea Popa și Ana Maria Cristea au primit recunoștința unui public care știe să nu uite oamenii care au construit ceva sub culorile alb-albastre.

Apoi a venit momentul care a adus emoția la suprafață.

Mireya Gonzalez. Numărul 99. Ultimul meci al unei handbaliste care și-a pus amprenta asupra uneia dintre cele mai importante perioade din istoria recentă a clubului. Patru sezoane de curaj, explozie, personalitate și seri europene care vor rămâne mult timp în memoria acestei săli.

Unele povești nu se termină la fluierul final. Iar legătura dintre Mireya și Brăila va rămâne una dintre imaginile puternice ale acestor ani.

La fel, aplauzele pentru Kristina Liscević au spus, fără multe explicații, cât de mult poate însemna un om pentru identitatea unui vestiar. După retragerea din cariera de jucătoare, acum s-a încheiat și capitolul ei pe banca tehnică a Dunării Brăila. Lider, emoție, personalitate și unul dintre oamenii care au dat suflet acestei echipe.

Dar printre despărțiri, Brăila a lăsat să se vadă și viitorul.

Într-un sezon în care clubul și-a câștigat din nou locul în Europa, una dintre cele mai importante povești s-a construit și dincolo de rezultatele echipei mari: apariția unor jucătoare care au crescut în ritmul și filosofia HC Dunărea Brăila. Arianna Ardeleanu, Andreea Pisiceanu, Ana Maria Cristea, Daria Mihăilă, Andreea Mici, Delia Roșu și Katia Supiala sunt nume care vorbesc despre răbdare, muncă, investiție și despre încrederea unui club în generațiile care vin din urmă.

Pentru că la HC Dunărea Brăila nu se construiește doar o echipă. Se construiește un drum. Cu identitate, caracter, continuitate și credința că viitorul handbalului românesc poate crește aici, acasă.

Iar poate că exact aici începe și provocarea adevărată a sezonului următor.

Prezența din toamnă în EHF European League confirmă că Dunărea Brăila rămâne un nume important al handbalului românesc. Dar viitorul nu va mai permite echipei să trăiască doar din reacții de moment sau din seri izolate de inspirație. Obiectivele mari cer structură. Cer continuitate. Cer capacitatea de a transforma nivelul bun într-un standard.

Pentru că această echipă a arătat, în multe momente ale sezonului, că are personalitate, valoare și resurse pentru a se ridica aproape de nivelul așteptărilor. Iar adevăratul pas înainte va veni în momentul în care acea versiune bună a Dunării va deveni regulă, nu excepție.

Poate tocmai acesta este marele câștig al acestei seri: nu doar obținerea prezenței europene, ci senzația că, după un sezon cu multe fisuri, clubul a regăsit ceva esențial — direcția.

HC Dunărea Brăila revine în Europa.

Iar într-un oraș care a învățat să trăiască handbalul cu sufletul deschis, asta nu înseamnă doar o calificare.

Înseamnă că povestea merge mai departe.

HC Dunărea Brăila – CSM Slatina 34-28 (16-12)

Arbitri: Bogdan Stark / Romeo Ștefan (B/PH)
Observator: Osman Yuksel (CT)

HC Dunărea Brăila: Trusova (10 intervenții – 2/7 m), Cristea, Pisiceanu – Roșu (8 goluri), M. Gonzalez (6), Jezić (4), Kirdiasheva (4 – 1/7 m), Milosavljević (3 – 2/7 m), Mohamed (2), Popa (2), Borș (2), Michalak (2), Raicea (1), Janjušević, L. Gonzalez, Mokat.
Antrenor: Søren Jensen

CSM Slatina: Dzukheva (6 intervenții – 1 din 7 m), Nagy (2), Zaharia – Cazanga (5 goluri – 2 din 7 m), Dincă (5 – 2 din 7 m), Țîrle (4), Vukajlović (3), Balsam (3 – 1 din 7 m), Kácsor (2), Ćorović (2), Vukčević (2), Popescu (2), Matea, Olaru, Lecu, Fulgoi.
Antrenor: Andrei Popescu

Rezultate etapa a XXI-a:
CS Rapid București – CS Minaur Baia Mare 32-30 (16-15)
SCM Universitatea Craiova – HC Zalău 24-27 (14-16)
HC Dunărea Brăila – CSM Slatina 34-28 (16-12)
SCM Râmnicu Vâlcea – CSM Corona Brașov 31-30 (18-17)
CS Gloria Bistrița – CSM Galați 38-21 (19-11)
CSM București – CSM Târgu Jiu 36-27 (16-13)

Clasament Liga Florilor:

1. CS Gloria Bistrița – 42 p
2. CSM București – 41 p
3. CSM Corona Brașov – 30 p
4. SCM Râmnicu Vâlcea – 29 p
5. HC Dunărea Brăila – 25 p
6. CSM Slatina – 24 p
7. CS Rapid București – 21 p
8. CS Minaur Baia Mare – 19 p
9. SCM Universitatea Craiova – 13 p
10. CSM Târgu Jiu – 12 p
11. HC Zalău – 7 p
12. CSM Galați – 1 p

*articol scris de SILVIU STANCIU