Drumul spre grupele europene trece prin Norvegia: Dunărea Brăila înfruntă Molde Elite
S-au tras la sorți biletele pentru Turul 3 din EHF European League, iar Dunărea Brăila dă piept cu norvegiencele de la Molde Elite. Urmează o dublă manșă de totul sau nimic, cu primul meci programat în deplasare, în Norvegia, pe 7/8 noiembrie. Returul decisiv se va disputa pe teren propriu, o săptămână mai târziu, pe 14/15 noiembrie, oferind șansa de a tranșa această calificare importantă în fața propriilor suporteri.
Molde vine dintr-o țară care deține tripla coroană prin naționala sa: campioană mondială, europeană și olimpică. Formația de club are toate trăsăturile școlii scandinave, bazându-se pe o disciplină de fier și o viteză de reacție incredibilă. Totuși, dacă ne uităm atent pe cifre, această mașinărie are destule puncte sensibile, mai ales atunci când ritmul este încetinit.
Sezonul trecut a fost cel mai bun din istoria lor. Molde a produs marea surpriză în campionatul norvegian, terminând pe locul 3 și luând medalia de bronz. Ca să înțelegem dimensiunea performanței, au lăsat în spate cluburi uriașe, cu tradiție și bugete de top, cum sunt Larvik (fostă câștigătoare de Champions League) sau Tertnes. În actualul sezon însă, Molde e destul de oscilantă în competițiile interne. Are victorii clare pe teren propriu, cu Fana (31-20) și Oppsal (33-23), dar sub presiune mare cedează. Au fost eliminate dramatic din Cupa Norvegiei de către Sola, 28-29 după prelungiri, și au pierdut la limită în campionat derby-ul cu Byåsen (26-27). În Europa în schimb, au jucat extrem de pragmatic în Turul 2, trecând de PAOK Salonic cu o dublă victorie: 27-24 acasă și 29-21 în Grecia.
Proiectul lor actual este unul foarte ambițios, dezvoltat puternic mai ales după dispariția gigantului Vipers Kristiansand. Planul se bazează pe doi oameni cheie. Primul este noul antrenor Raymond Hamar, tehnician cu licență EHF Master Coach, adus după ce a petrecut mulți ani pe banca echipei masculine Elverum, alături de care a bifat opt sezoane în Champions League. Al doilea pilon este Anniken Obaidli, vedeta absolută și motorul echipei, un centru de clasă mondială sosit în această vară de la Storhamar, formație cu care a câștigat European League. Linia de 9 metri este completată de exploziva Johanne Halseth Nypan, iar poarta e asigurată de Eli Smørgrav Skogstrand, un portar aflat în formă maximă.
Mereu am mers pe o idee simplă pe care am văzut-o de atâtea ori confirmată pe teren: istoria sau numele de pe foaie nu joacă niciodată singure. Când începe meciul, se pornește de la zero și doar cine lasă totul pe parchet merge mai departe. Cu un nou antrenor, echipa lor se află încă în plin proces de omogenizare. Când dai peste ele cu o defensivă agresivă și le pui sub presiune fizică, norvegiencele încep să greșească mingi ușoare pe construcție și își pierd luciditatea pe final.
Brăila are densitatea defensivă și forța necesară ca să le blocheze atacul pozițional. Dacă le obligăm să joace la foc lent și gestionăm inteligent rezultatul din deplasarea de pe 7/8 noiembrie, returul de la Brăila va deveni piesa de rezistență. Ne așteaptă un duel de uzură, în care fiecare minge va conta enorm. Însă în Polivalentă, pe 14/15 noiembrie, unde handbalul se trăiește la intensitate maximă și tribunele pun o presiune uriașă pe adversar, fetele de pe semicercul de la Dunăre pot demonstra din nou că pe teren propriu nicio echipă nu este invincibilă, iar Brăila are toate argumentele să creadă în calificare.
*articol scris de SILVIU STANCIU